Gandacul hoinar cu ochi mari

Imaginați-vă un gândac care se poate deplasa pe suprafața apei fără să miște un mădular al trupului său. Creophilus maxilosus sau „Gandacul hoinar cu ochi mari” este o creatură care a fost înzestrată cu asemenea abilități. La fel ca și multe alte insecte, acest gândac poate umbla pe apă. Tensiunea superficială a apei este suficient de mare ca să-l susțină pe acest gândac pe apă datorită structurii speciale a picioarelor sale. Dacă veți observa un asemenea gândac pe apă, veți remarca faptul că se deplasează pe suprafața apei, se oprește, se întoarce și pornește iarăși fără a-și mișcă vreun mădular. Cum se poate face așa ceva?

            Gândacul hoinar cu ochi mari are niște glande speciale care produc o substanță chimică, un fel de detergent care modifică tensiunea superficială a apei. Atunci când tensiunea superficială a apei din apropierea picioarelor din spate este diferită de tensiunea superficială din apropierea picioarelor din față, gândacul se deplasează înainte. O asemenea metodă unică de deplasare necesită cunoștințe sofisticate de hidrodinamică și de chimie. Întrucât este evident că gândacul nu este chiar atât de deștept, nu este de mirare că evoluționiștii vorbesc deseori despre evoluție ca și cum ar fi inteligentă și ar fi în stare să creeze asemenea lucruri care ne pun în uimire.