Ați auzit desigur despre savanți că pot fi mai excentrici și uneori pot
concepe experimente ciudate. Imaginați-vă scena următoare: Un savant care
era la cabana lui unde își petrecea week-endul s-a gândit cum ar putea
testa ingeniozitatea furnicilor care îi vizitau cabana. A luat o
farfurie pe care a pus câteva bucăți de ciocolată, știind că furnicile
sunt mari amatoare de ciocolată. Dar pentru ca furnicile să nu ajungă la
farfuria cu ciocolată, a pus farfuria pe un scăunel de lemn și l-a
așezat într-un lighean cu apă, știind că furnicilor nu le place apa și
că nu au cum să înoate până la scaun. Dar ca să pună și mai multe
piedici în calea furnicilor, a vopsit exteriorul ligheanului cu o vopsea
lipicioasă și care se uscă foarte încet. Cu atâtea măsuri de precauție,
era convins că nicio furnică nu va putea ajunge la ciocolată, iar când
se va întoarce peste o săptămâna va putea savura singur ciocolata. Când
s-a întors peste șase zile, spre surprinderea lui, farfuria cu ciocolată
era plină de furnici. Dar cum au reușit furnicile să ajungă acolo în
ciuda tuturor barielor?
Ei bine, furnicile au reușit să escaladeze ligheanul lipicios pentru că unele dintre ele s-au sacrificat și s-au lipit de lighean, formând cu trupurile lor o punte peste care celelalte furnici au putut trece. Cele care au urcat pe lighean au adus cu ele fire de iarbă și bucățele de lemn ca să formeze un pod plutitor până la un picior al scaunului. De aici nu a mai fost mare lucru ca să urce pe scaun până la farfuria cu ciocolată. Savantul a mai observat încă ceva. Unele furnici mai curajoase s-au urcat pe tavan, s-au oprit deasupra farfuriei cu ciocolată și de acolo și-au dat drumul aterizând direct pe ciocolată.
Suntem îndemnați să învățam de la furnici hărnicia și înțelepciunea. Evident înțelepciunea lor este un dar de la Dumnezeu, Creatorul lor și al nostru.
Ei bine, furnicile au reușit să escaladeze ligheanul lipicios pentru că unele dintre ele s-au sacrificat și s-au lipit de lighean, formând cu trupurile lor o punte peste care celelalte furnici au putut trece. Cele care au urcat pe lighean au adus cu ele fire de iarbă și bucățele de lemn ca să formeze un pod plutitor până la un picior al scaunului. De aici nu a mai fost mare lucru ca să urce pe scaun până la farfuria cu ciocolată. Savantul a mai observat încă ceva. Unele furnici mai curajoase s-au urcat pe tavan, s-au oprit deasupra farfuriei cu ciocolată și de acolo și-au dat drumul aterizând direct pe ciocolată.
Suntem îndemnați să învățam de la furnici hărnicia și înțelepciunea. Evident înțelepciunea lor este un dar de la Dumnezeu, Creatorul lor și al nostru.